Povara bunatatii noastre (Ion Druta). Rezumat

Rezumat

Povara bunatatii noastre

(Ion Druta)

Capitolul I

Miruirea

    Peste cimpia Sorocii ningea incontinuu. Din cauza frigului lupii au navalit peste sate, iar destinul oamenilor era de a indura si a astepta o minune. Intr-o zi o batrinica isi lua inima in dinti si pleca in padure dupa vreascuri. La intorcere batrinica dadu de niste lupi sfisiati ce aveau in bot par roscat. Iata ca aparuse minunea mult asteptata – o fiara roscata care insa o vazuse putini.

***

    Spre primavara doi nueluseni (oameni care traiau in satul Nuelusa), uitind de lupi, se intorceau noaptea la caselor lor dupa ce fusese la circiuma. In calea lor esise niste lupi si uite ca dupa o lupta crincena fusese salvati de fiara roscata.

***

    Fiara nu se lasa induplecata, doar din cind in cind aparea prin sat. Despre ea aparuse diferite zvonuri. Si intr-o buna zi, in mirarea tuturor , a ramas sa traiasca in ograda unui om – Onache Carabus, intr-un sat numit Ciutura, dintre doua dealuri, iar in mijlocul ei era o fintina cu o ciutura deosebita: «si apa din ciutura ceea de fier te pune, iaca, pe picioare, te face oleaca mai mindru …».

Onache Carabus in copilarie era prieten cu Haralambie, care insa dupa ce se casatorise (Onache cu Tincuta), se certase. Fiind prieteni decise ca o sa stabileasca impreuna locul de construire a caselor. Insa Haralambie fiind mai «tacut, cumpatat, crutator», icepuse sa-si construiasca casa pe dealul cel mic( in preajma padurii, riului, unde solul era mai fertil) spunindui lui Onache ca nu este loc pentru o alta casa. Onache incepuse sa-si construiasca casa pe dealul cel mare. Satul se ridea de el, fiind un loc nepotrivit.

***

    Onache face portita, neavind nici gard, nici poarta,nici casa, motivul certei lor. Dupa care se cearta din cauza matusii Ileana(matusa lui Tincuta) fiindca ii viziteaza prea des, insa totul se termina cu o imbratisare si chiuit. Statind amindoi la portita, vad fiara, care se apropie de ei. Le era frica insa in cele din urma fiara intrase pe portita si isi facu culcus in gramajoara de paie.

Vine matusa Ileana. Ea incerca sa «vire nepotelii mintea la loc», displacindul pe Onache. In urma risetului ei, se trezise «javra». Dupa ce plecase de la ei spuse la tot satului despe fiara care nu se oprise la Haralampie(avind o casa si gospodarie mare) ci la Onache.

Venise multi sa vada fiara dar nimeni nu se putea apropia de ea, doar Onache.

***

   Toti plecase sa vada fiara, pina cind, intr-o si «pina si cel destept (Haralampie) porneste spre casa celui prost si sarman.»

***

   La casa lor deja venea multa lume, ceea ce o bucura pe Tincuta. Inr-o zi au venit niste ciobani care le povesti legenda Moldovei cu ciinele Molda, Onache dindui acest nume si ciinelui sau.

***

   Pe la sfirsitul verii, intr-o seara, Molda a inceput a urla, a amutit, a trecut peste portita si nu sa mai intors.

Dupa o zi venise matusa Iliana care ii anuntase ca incepuse razboiul, primul razboi mondial.

Onache pleca la razboi.

Capitolul II

Padure, verde padure

    Timp de patru ani nimeni nu vazuse ciinele.Dar in a cincea primavara fiara incepu a urla deasupra Nistrului, nelinistind satenii. Pina cind intr-o dimineata, pe celalat mal al Nistrului un ostas recunoscu ca este ciinle lui, il striga pe nume (Molda), si ciinele tacu. La granita fiind probleme, el decide sa treaca Nistrul in innot. Pe la mijlocul riului, sleit de puteri ii veni in ajutor Molda, trecind riul impreuna.

***

   Sezind tupilat intr-o groapa cu gunoie, pe Onache il framinta gindurile. Dupa cei 4 ani Onache nu mai era acel baietan ce arunca doar intepaturi peste satul din vale.

«La urma urmei, globul pamintesc nu e decit o pustietate daca sufletul nu are un petic al lui, stropit cu sudoare, cu singele strabunilor si lasat mostenire noua, pentru ca si noi, dupa ce ne-om fi trait veacul, sa-l trecem mostenire urmasilor nostri.»

***

   Dupa multe incercari, Onache cu Molda trecuse cel de-al doilea mal.

Se povesteste despre batrina – «calugarita» – care era neam cu ei si atunci cind le era mai greu(pe cind Onache era copil) venea pe neasteptate si le aducea un sac cu hanganii(porumb), iar ei tot aminau multumirea de pe an pe an.

***

    Onache ajunge cu greu la casa batrinii, care era intr-un sat din apropierea riului. Ea parca il astepta. Neasteptind explicatii batrina ii da de-ale gurii, ii face patul sa se odhneasca si pleaca.

***

     Seara matusa sa intors , ia pregatit cele necesare de drum si la petrecut. La despartire ia spus pe nume ceea ce la cutremurat pe Onache crezind ca nu la cunoscut, trecind 10 ani de cind nu se vazuse.

***

   Noaptea, Onache trece pin satul Nuelusi(satul vecin)auzind bataia clopotelor, Molda raminind in padure. Afla ca satul Ciutura a ars asta noapte. Onache dispera dar isi continua drumul cu gindul la satul sau.

***

    Odata cu zorii, Onache intra in sat. Satul are un aspect jalnic. Totusi Onache se bucura de intoarcerea sa, intimpinindul Tincuta  cu aceiasi pestelcuta.

***

   Tot satul sa adunat in jurul unor pietre disperati. Nimeni nu il lua in seama pe Onache. Dupa citeva incercari de a vorbi cu ei, le-a propus sa mearga la padure, la care, l-au recunoscut dupa firea sa.

***

   Si asa se duse Onache cu Tincuta la padure iar dupa ei unul din cei doi Morari cu sotia si alte citeva perechi. Haralambie sa dovedit a fi iarasi primul in sat, nearzindui casa, iar la spusele sotiei sale de a merge la padure, el a luat-o pe deadreptul pentru a ajunge inaintea lui Onache.

***

   In urmatoarea zi acei zece barbati au inceput a aduna cele necesare pentru construirea satului, iar nevestele a gospodari. Iar cam dupa 9 luni au fost 11 nasteri in Ciutura. Toti erau baiati, doar Tincuta nascuse fetita, Onache crezind ca e din cauza ca se certase in ziua nasterii cu Tincuta. Cei doi frati Morari, avu si ei cite un baiat. Baiatul lui Haralampie ii semana, de mic fiind destept.

Capitolul III

Semanatul si culesul

    Haralambie aduce in sat un tinar si chipes profesor – Mircea Minulescu.

***

   Timp de 4 ani, invatatorul instruise pe cei 11 copii. In acest timp, el organizase 9 serbari. In ciuda tuturor, prima serbare fu deschisa cu succes de singura fata din clasa, Nuta- fiica lui Onache. A 2-a de Nica, feciorul lui Haralambie care se sfirsise cu esec. Ultima serbare o deschise Tudorache (fiul unuia dintre fratii Morari), care cu sustinerea publicului, spuse poezia pina la capat. Toti cei 11 elevi, dupa un timp de la finisarea scolii, uitase tot ce invatase, cu exceptia lui Nica, care fu dus de tatal sau –Haralambie la un liceu din Soroca sa-si  continuie studiile. In sat mai venise un invatator deaceea Minulescu luase postul de director. La intoarcere in Ciutura din Soroca, unde fusese sa cumpere cele necesare scolii, in timp ce astepta o trasura, trecuse Haralambie care insa nu se opri.

«Asa e, isi zicea Micu Minulscu, stind pe-o margine de drum, in cimpul gol. De semanat stim noi a semana, dar vorba e ca ce se face cu roada noastra mai tirziu! Cine o culege si ce face cu grauntele crescut din semanatura noastr?! Cum se intimpla ca, pina la urma, tot ce semanam noi spre bine creste spre rau, si cei care ne-au rugat sa facem un bine se grabesc sa ne faca un rau?… Si daca aceasta ne este matca, si daca acesta ne este neamul…»

Dupa aceasta profesorul pleca din sat si doar din cind in cind fostii sai elevi isi mai aminteau de el.

Capitoulu IV

Seminte de voie buna

    Tot pamintul dintre sat si padure era al lui Haralambie, cu exceptia unei jumatati de desetina a lui Onache, de la care se certau.

Intr-o zi Tudorache – fiul lui Moraru, trecind pe linga casa lui Onache, acesta avind seminte de voie buna, il opri la portita sa stea de vorba. Dupa care, Tudorache venea si in continuare la el cu pretextul de a-si povesti istorioare, venind de fapt sa o vada pe Nuta, «fetiscana sprintena de vrei 17 ani», fata lui Onache.

«N-a izbutit insa saracul sa-si sfirseasca povestea, ca in sara urmatoare, cind a intrat, vreo 6 baietani sedeau in casa lui Carabus, si fiecare cauta sa se vire cu cuvintul, caci fiecare venise cu patarania sa.»

***

   Toamna trecea.Toti baietii din sat erau indragostiti de Nuta. Fetele doreau sa se imprieteneasca cu ea. Intr-o zi, infruntind-usi tatal, venise si Nica sa o vada pe Nuta. Se indragostise amindoi. Nica lasa liceul. Decise sa se casatoreasca, cu toate reprosurile parintilor.

***

   Dupa casatorie pamintul avea sa fie dat lui Nuta ca zestre. Onache se duse pentru ultima data sa-l are. Nuta, care in pragul casatoriei devenise tacuta, ascultatore, venise cu caruta si caii in apropierea acelei desetine. In timp ce-l astepta, caii, speriindu-se de o vulpe, o lovise la genunchi.

***

   Din cauza ca Nuta schiopata, nunta se aminase. Satul vorbea ca odata aminata nunta nu va mai fi, dar se gresise, Nica casatorindu-se cu o alta fata, fiica primarului din satul vecin, urita dar cu o zestre mare. Dupa ce plinse jumatate de zi, venise si Nuta cu cei 2 frati ai ei, chiar schiopatind, era mai frumoasa decit mireasa adusa din Nuelusi.

Capitolul V

Nopti de vara, nopti de cimpie

   Intr-o noapte, Mircea, fiul lui Nicolaie Morari, intorcindu-se de la cosit, cu caruta si fin, o intilnini pe Nuta care venea de la Iasi. Timp de 2 ani dupa nunta lui Nica, Nuta il tot ocolea pe Mircea, el fiind indragostit in ea, dar era prea rusinos.

***

   Cei doi petrec noaptea impreuna in caruta cu fin, ducindu-se spre sat. Cind ajunge linga casa Nutei, Mircea il vede si vorbeste cu Onache dupa care pleaca, Nuta raminind nevazuta in carul cu fin. Mircea ajunge la casa lui si coboara. Nicolie Moraru, tatal sau, ridicinduse, o vede pe Nuta, la care Mircea o prezinta ca nora lui. Nicolaie si Safta- mama lui Mircea si-au aratat dezacordul, la care Nuta le raspunse cu indrazneala.
Coborise si incepu al ajuta pe Mircea sa descarce finul.

Capitolul VI

Maci rosii, maci fierbinti

    In primavara anilor 40, Onache isi facea griji pentru Tincuta. De obicei ea stringea seminte de mac fara voia lui, fiindca nu-i placeau, deaceea primavara Onache ii strivea. In aceasta primavara macii insa nu inflorise. Tincuta era nelinistita, se sculanoaptea si ii privea pe cei doi fii.

***

   Era timpul celui de-al doilea razboi mondial, iar Tincuta dorea sa fie soacra, bunica. Cei doi fii in gluma imparteau averea intre ei, Nuta se grabea cu nunta, iar Onache se simtea neglijat.

***

   Cei doi fii, doreau basti galbene, pentru care le trebuiau galeni, se duse sa lucreze la un arendas, sa sape maci, impotriva vointei tatalui lor.

***

    Noptile vuiau intr-una. Cei doi feciori au schimbat povetele tatalui lor pe berete. Erau vremuri grele. Cu toate ca nu-i placea, Onache se duse la Paminteni sa afle ce se mai intimpla. Cumparase o furca, de care de fapt nici nu avea nevoie.

***

   Onache il visase pe tatal sau apropiindu-se de furca pe care o cumparase si dindui de grija sa fie cuminte.

***

   Intr-o noapte beciul lui Onache fu risipit. In beci ramase prinsa o pisica. Ziua, Onache a inceput sa desfunde beciul pentru e elibera pisica. Tincuta se duse la riu sa spele aliturile, aflind ca unul din fii «nu a vrut sa astepte ziua nuntii», se grabea acasa sa-l anunte pe Onache. Cind ajunse Onache ii arata ordinul de concentrare. Nuta petrecindul de mai multe ori pe Mircea la oaste, veni sa-l pregateasca de duca si pe tatal sau. Onache nu a vrut sa astepte dimineata, sa fie petrecut de familie si pleca pe la miezul noptii, luindusi ramas bun doar de la Tincuta. In drum spre gara, la iesirea din sat, trecu pe linga cimpia scaldata in singe – inflorise macii.

***

   Cu toate grijile Tincutei, Onache se intoarse cu bine cam peste o luna. Cind se intoarse ograda era plina cu macii acelui arendas(care fusese si directorul scolii), ceea ce sigur lui Onache nu-i placuse.

Incepuse razboiul. Onache fu chemat la militie in priinta acelor maci. Treuia sa achite o datorie, care, chiar de-si vinduse casa, mai raminea dator. I se iertase datoriile in schimb cei doi fii au fost luai la razboi, fara a se mai intoarce. Onache totusi nadajduia ca poate se vor intoarce baietii, smulgind macii care continuau si o sa continuie sa creasca.

Capitolul VII

Norocul

    Onache avea o patima pentru munca, pamint. Dar in aceasta primavara, ceva se intimplase, ii lipsea norocul.

Casuta lui Onache se tot caina deplingind pe cei doi feciori. Casa lui Haralambie cel Destept era si ea amarita. Nica se refugiase cu sotia in Romania. Peste un timp de la chemarea lui Nica si Haralambie la sovieticul satesc, Haralambie a fost ridicat iar averea lui impartita intre saraci.

***

Pe drum treacea oastea. Onache astepta cind va veni sa-l ia la razboi. Dupa o lunga asteptare intr-o dimineata veni la el sa stea un ostas – Nicolaie- om tacut de fire. Tincuta cauta sa intre in voia tuturora.

***

Nicolaie a gazduit la Onache 2 saptamini. In fiecare seara cind Onache se intorcea de la cimp, Nicolaie il astepta la poarta, doar o singura data nu esise in poarta. Onache isi facu griji, dar il gasi in fundul gradinii. Cind reusi in sfirsit sa voreasca cu el, Tincuta ii chema la placinte. In urmatoarea dimineata Nicolaie pleca. Onache il ajunse si petrecu ca un parinte, dupa care se intoarse, realizase un «ritual» cu un bulgare de pamint si i se intoarse norocul.

Capitolul VIII

Ostinte pentru copii

    Nuta de la o vreme se facu «sfinta», in mirarea satenilor. Se ruga sa i se  imprumute  pe noapte cite un copil, caci, zicea ca se teme sa intre in casa.

***

   Mircea plecase la armata vreme de 3 ani si ceva. Nuta il astepta, il iubea. Mircea fu decorat cu ordinul «slava». Nuta fiindu-i sotie, primea ajutoare, astfel ajunse stapina unei frumoase gospodarii. Satul vorbea ca Mircea nu se va mai intoarce, ca are pe alta. Nuta incepu iar a schiopata. Dupa ce afla Onache din ce cauza ea schiopateaza(din cauza vorelor), incepu o «lupta» cu satul.

***

   In 45’ prasazii Ciuturii stateau plouati, cu exceptia prasazilor lui Onache. Satenii oisnuiau sa iasa seala la sosa. Pe la asfintitul soarelui, la intoarcere ciuturenii s-au impiedicat de mirosul prasadelor lui Onache. El statea la poarta cu 2 panere incarcate cu prasade ce dorea sa le dea satenilor. Dupa certa pe care o avuse satenii nu indrazneau sa se apropie. Pina cind o batrinica se dise cu nepotul sau. Cind se intunecase, nu mai ramasese nimic. Intr-o seara cind Onache se intoarse de la cimp, ciuturencele iesise la portita sa-i dea unele fructe, la care el le raspunse  ca nu are ce face cu ele, caci cei doi fii nu s-au intors de la razboi, Nuta are gospodaria sa, iar ginerele, cine stie daca se va mai intoarce. Si, fara a duce vorba pina la capat pleca jignit.

***

   Iata ca Nuta nu mai schiopata. Serile umla sa imprumute pe noapte copii, sa nu stea singura. Era gospodina.

« Iar livezile Ciuturii tot sopteau noapte de noapte si-si spuneau una alteia ca mai incolo, la anul, vor trebui sa lege roada din care isi vor primi si nepotii lui Onache Caraubus partea lor de bucurii.»

Capitolul IX

Domnisoara in alb

   Mircea era in tren. Se intorcea acasa(parea ca se duce la un alt front). Ostasii isi priveau si isi aratau pozele iubitelor. Poza lui Mircea – o domnisoara in bluza alba, avu succes in timpul calatoriei. Mircea intra intr-un alt vagon. Vagonul fierbea de veselie. Se aprindea o mare discutie, despre femei. Mircea refuza sa vorbeasca, acceaptind propunerea unui soldat de  a juca carti. Cite unul, doi, ostasii coborau. Coboi fara a oserva si cel cu care jucase carti, aflind ca era mut. Intimplator Mircea vazu gara de la Paminteni si in ultima clipa cobori, spunindui domnusoarei din poza : «Asta ni-i gara, asta ni-i cimpia…»

***

    Mircea merge catre casa, trece pe linga casa lui Nica, care acum era scoala, ajunge la casa parinteasca, se intilneste cu mama sa, ii da salinca pe care o visase si scoase si o pereche de pantaloni pentru tatal sau care nu se mai intoarse de la razboi.

***

   Nuta secera rasarita. Mircea se ridicase pe deal. Ea ii aduse apa. Mircea a ridicat secera si a secerat o rasarita.

«N-a vazut cum ochii caprui ai Nutei au prins a se stinge, martori fiind la atjocora trudei sale. Dar D-na in bluza alba a vazut. A vazut totul, a inteles totul si l-a intrebat dojenitor: «Atunci dar pentru ce te-ai mai intors?»

***

   Se duse acasa. Se vazu cu prietenii. Seara, dupa ce Nuta se culcase, el se mai uita la fata din poza si o puse in rama unde erau raposatele rude ale lor.

***

   D-ra a ramas pentru totdeauna in coltul sau. Mircea isi amintea rareori de ea.

Capitolul X

Cina ce de taina

La prima vedere parea ca nu s-a schimbat  nimic, dar in sat aduce a pustiu, a jale si noaptea satenii nu pot dormi din cauza focurilor de arme.

***

   Au venit vremuri grele. Au inceput sa se faca «spisce».  Au inceput a se organiza echipe de tineri voluntari zise «strebkovie otreadi». Din noapte in noapte se astepta sa coboare bandele din paduri. Nuta se temea sa se duca sa-si stringa roada, fiind linga padure, la care Mircea ii raspunse ca hotorit ca o sa plece miine sa o care, nu-si lasa munca sa piara.

***

    In urmatoarea zi ei se duse sa care rasarita. Intr-o zi, in timp ce Mircea era in caruta, din padure aparu un ostas roman -  Nica. Nuta uimita se aseza jos. Plecase ambii la armata, iar Nuta isi facea griji si pentru Nica, cu toate ca el venise de citeva ori in sat. Cind veni ultima oara, trecu pe la o matusa promitindui ca o sa se mai intoarca. Nuta trecea pe acolo si trase cu urechea. Acele cuvinte parca erau spuse pentru ea, si de atunci incepu sa se teama de intoarcerea lui Nica.

***

   Nica se apropie. Il ajuta pe Mircea sa incarce rasarita. Mircea ii spuse Nutei sa pregateasca sa manince.

«Este totusi o taina la mijloc, un semn al sfinteniei… Erau trei in jurul unei basmale, iar pe basma- piine, cas si ceapa.»

Dupa care, inainte de a pleca, Mircea ii dadu lui Nica tigari, iar Nuta batiul cu mincarea ramasa. Nica trebuia sa treaca in Romania, sa-si caute sotia si copilul, iar in sat il asteptau jandarmii. Dupa ce Mircea cu Nuta se indepartase, Nica se opri si se intoarse sa priveasca in departare caruta, cimpia, satul, gindindu-se la prima lui dragoste si poate si la Mircea fiind de mici prieteni.

***

Se intoarse Molda.

Capitolul XI

Inaltarea si prabusirea caselor

«Foametea luase sfirsit. Care a murit – fie-i tarina usoara; cine-a scapat – norocul lui… Asa e viata. Si oamenii, incetul cu incetul, isi reveneau.»

***

    Tincuta murise. La citeva luni dupa inmormintare nimeni nuci mai amintea de ea, doar Onache umbla posomorit. Dar uite ca veni voia buna si la el. Onache a ajuns sa-si prefaca casa. Satul vorbea ca la el vine o vaduvioara. Nuta la inceput ridea si ea, dar nu dorea ca numele casei parintilor ei sa fie  de risul satului, si uite ca intr-o zi se pomeni in pragul casei. Dupa ce privi schimbarile pe care le facuse Onache, isi sufleca amenintator minicile si tencuise inca o data soba. La plecare Nuta ii spuse sa nu mai schime ceva fara ai spune ei, Onache incerca sa schimbe totul in favoarea lui spunind ca ii este greu sa tina casa si e nevoit sa roage alte femei sa-l ajute, la care ea ii spune ca o sa vina sa-l ajute ea.

***

   Dupa un an Nuta venea tot mai rar la tatal sal, avind trei copii, iar Mircea fiind tractorist, nu venea cu saptaminile, ea fiind si gospodar si gospodina. Si uite ca intr-o simbata veni Nuta la Onache si incepu a plinge. Dupa ce se opri, la intrebarile lui Onache de ce a plins, spuse ca avu un vis. Isi facea griji pentru Mircea, se temea sa nu ramina singura cu trei copii, si il ruga pe Onache sa se duca sa vorbeasca cu el.

Capitolul XII

Masura

   Fierul era patima lui Mircea. Onache era furios din cauza ca Mircea lucra tractorist. La rugamintea lui Nuta, Onache se decise sa se duca la Mircea. Intinirea fu reusita, vorbise despre pamintul care fusese al lui Onache si acum era lucrat de acele tractoare, si Mircea reusise sa adoarme. Onache plecase lasindu-l pe Mircea sa se odihneasca.

***

   Dupa un sir de ginduri, peste Mircea parca se lasase o pace adinca. Cugeta ca ceea ce el pierduse si batrinul ii aduse din sat este masura. I se intoarse pofta de viata.

***

   Mircea se intorea acasa, admirind satul.

***

   Intra in ograda, unde Nuta matura, se aseza pe iarba, Nuta venise linga el, apoi venise si copii. Mircea isi amintisera cintecul de pe cind era scolar, iar Nuta se gindea la mama sa.

Capitolul XIII

Luna

   Mergea zvonul prin ciutura ca Mircea se intoarse la munca stramosilor lui. Le era tot mai greu, Nuta tot spunindui ca au nevoie de ruble. Dupa multe seri umblate la «nareaduri», Mircea isi facu loc intre cei ce decid soarta satului. Astfel, intr-un an, Mircea incepu a se instari. Era vesel, pentru care erau chemati la petreceri. Nuta insa dorea sa faca sie ei o petrecere. Mircea ii facuse promisiuni insa din cauza vremei o tot aminau, pina cind Nuta se necajise, raspunzind la incercarile lui Mircea,trista si amarita.

***

   Mircea veanea serile beat. Nuta era insarcinata, insa avea deja 3 copii si luase numarul de telefon al uneo doctorite. Incerca sa vorbeasca cu Mircea, dar in fiecare dimineata spunea ca no sa se mai duca la intilniri si no sa mai ea dar se intorcea seara iarasi beat. Inre-o noaptea pe cer nu era luna. Nuta a esit afara sa o caute. Esise si Paraschiva- o batrinica, care ii spusese ca luna sa dus in mare sa se spele de rele. Nuta nu putut sa doarma toata noaptea. Dimineata decise sa plece la doctorita.

VA URMA

About these ads

60 responses to “Povara bunatatii noastre (Ion Druta). Rezumat

  1. esti precisa ca asa e inceputul , eu am luat de la biblioteca sa citesc si I capitol la mine e “Cina cea de taina ” de tot is 12 capitole , si nu inteleg ….

    Like

  2. eu l-am studiat pe aceste doua romane ca unul singur dar cind mi-am procurat cartea era editie noua

    Like

  3. da trebue sa apara eu socot ca e o povestire nu prea interesanta dupa parerea mea . am mai citit carti dar acest roman nu mia placut

    Like

  4. Desigur ar fi bine continuarea,dar si mai bine sa citim noi desinestatator romanul.
    Daniela esti super cu faptul ca ai scris rezumatul, mai ajutat mult ,iti multumesc si pentru atit macar!

    Like

  5. rezumaul e foarte bun insa avem nevoie urgent de continuare…..pe cit de posibil e ca sa apara continuarea???????

    Like

  6. bun rezumat si nu va vaicariti ca nu e tot ca fata doar atit a putut ,nu va lacomiti ca sunt sigura ca aceasta fata este bravo la scoala si nu are timp de comentariile voastre stupide

    Like

  7. Povara Bunatatii Noastre-titlul acestei opere se poate intelege foarte simplu.Onache era un om bun pina la urma cedind dealul cel mic lui Haralampie. Din cauza Aceasta el a purtat mai multe poveri una din ele era ca pe dealul cel mare era nefavorabil pentru culturu(pamintul era sursa principala de hrana).aceasta e doar un exemplu,sint foarte multe exemple cind facind un lucru bun noi purtam poveri.ca exemplu eu vina altuia asupra mea dar acesta in loc sa-mi multumeasca imi face pina la urma si mie una( buna)

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s