Calitatile unui bun educator- portretul socio-psihopedagogic

Realizarea obiectivelor educatiei depinde in mare masura de calitatile si competentele educatorului/educatoarei, care, prin actiunile sale, prin personalitatea sa, reprezinta un model pentru copil, un sprijin pentru familie, un factor de cultura in comunitate. Educatorul/ea indeplineste o misiune de o importanta deosebita – aceea de a asigura formarea si pregatirea copilului catre viata.

Este dificil a descrie in citeva fraze trasaturile ce disting un bun educator. Chiar daca am incerca sa alcatuim o lista a “ingredientelor” necesare, nu v om reusi sa oferim decit o schita de portret, niste repere care ar putea servi ca ghid general de formare, si nu solutia certa pentru edificarea unui imagini integre.

Daca intrebam copiii cum ar vrea sa fie educatoarea lor, ei ne vor raspunde, desigur, “frumoasa si buna”. Chiar daca nu semanam cu “zina cea buna”, ea ii  poate fermeca printrun zimbet sau printr-o privire incarcata de dragoste, prin calitati deosebite, prin voce-i blinda si copii o vor considera drept cea mai frumoasa si cea mai buna educatoare din lume.

Comportamentul didactic, insusirile de personalitate, competentele dobindite prin formarea initiala si continua, experienta, atitudinea si sentimentele fata de propria activitate si fata de copii, creativitatea, spontanietatea, capacitatea de a se transpune in lumea fantastica a celor mici, daruirea si pasiunea in munca la care se adauga si aptitudinile de lider sint doar citeva din asteptarile noastre fata de educator.

Ce i se cere, prin urmare, unui educator pentru a-si putea indeplini nobila sa misiune?

  • o mare dragoste fata de copii si problemele acestora. Fireste, dragostea fata de copii nu trebuie confundata cu sentimentalismul, cu blindetea  lipsita de exigenta. Impletita cu o incredere nelimitata in potentialul copilului, adevarata dragoste este una exigenta: ea ofera mult, dar si pretind mult de la copil;
  • disponibilitatea pentru cunoastere, intelegerea si abordarea diferentiata a copiilor, potrivit posibilitatilor individuale si ritmul propriu de dezvoltare, trataea lor impartiala;
  • increderea in fortele copiilor, in succesul devenirii lor (chiar si a recuperarii fiecarui copil);
  • fermitate, perseverenta, consecventa, energie, daruire in tot ce intreprinde, independenta si dirzenie in sustinerea opiniilor sale pedagogice, promptitudinea in luarea de decizii in vederea bunului mers al activitatii didactice, educative si social-culturale;
  • capacitatea de a le insufla copiilor incredere si curaj pentru depasirea obstacolelor, pentru afirmarea calitatilor proprii;
  • empatie, care ii ofera “sansa” de a privi toate influentele prin prisma celor carora li se adreseaza, de a prevedea nu numai eventualele dificultati, dar si rezultate;
  • corectitudine, modestie, optimism, stapinirea de sine, spirit de initiativa, spirit de disciplina, exigenta de sine si nazuinta de a deveni un model moral al copiilor si al adultilor din preajma;
  • pregatirea temeinica in domeniile: pedagogie generala si prescolara, psihologie a copilului, metodici de specialitate, grevata de o bogata cultura generala;
  • disponibilitate pentru cercetare, deschiderea catre nou, catre modernizare metodologica si utilizare a noilor tehnologii;
  • spontanietate, creativitate, capacitate de adaptare la situatii neprevazute;
  • calm, rabdare in comunicarea cu copiii si parintii acestora, cu membrii comunitatii si alti parteneri;
  • implicare activa in actiunile metodice, autoperfectionare, participare la concursuri pentru obtinerea de grade didactice, la perfectionari periodice;
  • cooperare cu specialisti din alte institutii (scoala, reprezentanti ai Directiei de Invatamint, ai conducerii locale, sponsori), in perspectiva organizarii de activitati extracuriculare si obtinerii de fonduri;
  • tinuta vestimentara ingrijita si decenta.

Munca de mare raspundere pe care o  indeplineste ii cere educatorului sa dovedeasca un larg orizont cultural, sa aiba cunostinte bogate in literatura si arta, in stiinta si tehnica, sa cunoasca evenimentele vietii social-politice. Aceasta ii va ajuta sa stabileasca o corelatie mai justa intre diferite arii curriculare, sa dea mai multa viata si personalitate activitatilor sale. Exercitarea optima a numeroase functii didactice necesita  profesoinalism si eficienta, care trebuie sa sporeasca de la o zi la alta, odata cu sporirea exigentelor de calitate ale gradinitei.

Profesia de educator este una complexa si nobila, difiila si placuta, in care “a sti” nu inseamna nimic daca nu impartasesti aceasta stiinta copiilor cu emotie si forta spirituala.

About these ads

5 thoughts on “Calitatile unui bun educator- portretul socio-psihopedagogic

  1. buna…este o problema pt a fi educatoare daca o persoana are probleme in vorbire cu litera r?astept raspuns prin mail daca se poate..multumesc

    Like

    • E doar parerea mea subiectiva.
      Da, e o problema. Incapacitatea rostirii literei respective o vad ca pe un defect. Probabil persoana data va intampita greutati in comunicarea cu copii. Plus, parintii vor sa vada un exemplu in educator, probabil nu vor fi foarte incantati.
      Dar nu am intalnit niciodata un asa caz, si nu pot fi obiectiva.

      Like

      • Cu siguranta, daca faci totul pentru realizarea a ceea ce iti doresti, trebuie sa fii apreciat.
        Daca persoana respectiva ar merge la un logoped, si ar avea toate calitatile necesare pentru a fi pedagog, de ce nu?

        Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s